.jpg)
Lipsa de os nu mai împiedică un tratament cu implant reușit. Opțiunile chirurgicale moderne – adiția osoasă, sinus liftul și implanturile cu diametru redus sau scurte – compensează lipsa osului propriu și obțin rate mari de succes în majoritatea cazurilor. În primele șase luni după extracție, creasta alveolară se poate micșora cu aproximativ 29–63% pe orizontală și 11–22% pe verticală, așa că tratamentul la timp este esențial pentru rezultate funcționale și estetice optime.
Când înălțimea osului în zona posterioară a maxilarului scade sub 5 mm, sinus liftul reface înălțimea, iar supraviețuirea implanturilor rămâne în jur de 98%. Pentru deficitele orizontale, tehnicile de augmentare (GBR, despicarea crestei sau grefe onlay) au rate de supraviețuire la șase ani de peste 99%, statistic egale cu cele fără grefă. Implanturile din titan-zirconiu cu diametru de 3,3 mm au rate de succes la cinci ani între 96 și 100%, reducând nevoia de grefă.
La fel, implanturile „scurte” sub 10 mm se comportă comparabil cu cele de lungime standard inserate în os augmentat. Fumatul afectează țesuturile din jurul implantului și crește riscul de eșec; renunțarea cu cel puțin două săptămâni înainte de intervenție și pe toată perioada vindecării poate grăbi recuperarea cu aproximativ 70%. În primele 24 de ore după intervenție evită să scuipi și să clătești energic, pentru a păstra cheagul; din a doua zi, clătirile blânde cu apă caldă și sare și evitarea efortului susțin vindecarea.
Pe scurt, cu tehnica chirurgicală potrivită, materialul de adiție adecvat sau alegerea unui implant îngust ori scurt, se pot obține rate mari de succes chiar și când volumul osos este insuficient.
